Despre Chihlimbar

CE TREBUIE SA STII DESPRE CHIHLIMBAR?

http://amber-adore.com/

Chihlimbarul este o rășină amorfă fosilizată cu frecvente incluziuni de plante și insecte. Culoarea predominantă este galbenul și oranjul, dar pot apărea și culori roșiatice, maro, negru, bleu și verde, în funcție de pigmenții organici. Este transparent până la opac și are un luciu sticlos sau gras. Numele amber provine din arabă „al anbar” și înseamnă auriu. Numit și "Aurul Nordului" se formează din rășina pinilor "Pinus Succinifera". Se spune că pinii se protejează de infestația insectelor prin eliminarea acestei rășini. Datorită presiunii și temperaturii produse de sedimentele de deasupra, rășina se transformă întâi în copal, iar în cazul în care căldura și presiunea persistă timp mai îndelungat, în chihlimbar. Chihlimbarul face parte din categoria de pietre semiprețioase organice. Prezintă densitate şi duritate scazută, fiind foarte moale și solubil în alcool, benzen și eter. Arde în foc, degajând miros specific de rășină.

Unde se găsește? Cele mai mari depozite din lume se găsesc în zona Mării Baltice, în special pe coasta Poloniei și în vestul orașului Kaliningrad din Rusia.  Chihlimbarul se găsește și în Republica Dominicană, Mexic, Franța, Spania, Canada, Norvegia, Danemarca, Germania, Birmania, și Italia dar și în România. În România, cele mai cunoscute locuri în care apare chihlimbarul sunt la Olănești, Vâlcea și pe Valea Sibiciului, jud. Buzău. În com. Colți se găsește Muzeul Chihlimbarului, care găzduiește una dintre cele mai valoroase colecții din lume. Aici se găsește expusă o bucată brută cântărind 1,857 kg. Din păcate zona a fost exploatată industrial, iar o mare parte din chihlimbar a ieșit din țară. Chihlimbarul de Colți, numit Rumanit apare intercalat între straturi subțiri, azi fiind mai greu de găsit. Localnicii mai adună totuși după ploi torențiale astfel de bucăți. Prezintă o gamă largă de culori de la negru opac la negru-verde, negru-galben, maro, galben strălucitor, uneori cu fosile și având o vârstă estimată la 50-60 mil. de ani.

Metode de extragere. Pe coasta Mării Baltice, bucățile de chihlimbar sunt dislocate din roca gazdă de valurile mării și aruncate pe țărm sau prinse între alge, de unde sunt destul de ușor de recoltat. În alte părți ale lumii se extrage din cariere sau galerii miniere. O semnificativă cantitate de chihlimbar se găsește în America Centrală, mai exact în Republica Dominicană, acesta fiind ceva mai scump decât cel baltic.

Natural sau fals? În zilele noastre, numai 15% din chihlimbarul găsit se poate folosi în bijuterii. Restul, este amestecat cu stabilizatori din plastic rezultând ambroid-ul. Acest ambroid arată aproape la fel ca și chihlimbarul natural. Pentru a determina dacă chihlimbarul este veritabil sau nu, încălzește vârful unui ac de cusut până se înroșeşte, apoi introdu-l în partea mai puțin vizibilă a chihlimbarului și dacă emite miros de pin, este veritabil. Dacă emite miros de plastic ars, știi deja că este imitație sau este ambroid. Metoda poate strica bijuteria și nu este 100% sigură. Altă metodă este să-l introduceți în apă sărată. Chihlimbarul natural va pluti, în timp ce cel fals se va scufunda. Fiind atât de prețuit, bineînțeles că s-au găsit și metode de falsificare. Cel mai des se falsifică chihlimbarul ce conține incluziuni fosile (vegetale sau animale), acesta fiind și cel mai căutat și mai scump. Se folosesc rășini sintetice sau plastic. În general evitați chihlimbarul în care insecta sau orice altă incluziune este poziționată perfect din punct de vedere estetic. În natură, insectele prinse în rășină luptă pentru supraviețuire, de aceea apar în diferite poziții, sau doar resturi din ele.

Întreținere. Chihlimbarul este o piatră moale de aceea nu este indicat să purtați inele cu chihlimbar la curățenie, spălat etc. A se evita contactul cu detergenți, cosmetice. Este solubil în alcool, benzină și eter.  Piatra poate fi curățată utilizând apă caldă și o cârpă moale. Se poate folosi o pânză îmbibată în ulei de măsline pentru a reda strălucirea pietrei. Nu folosiți niciodată ultrasunete sau abur pentru a curăța chihlimbarul, întrucât acestea îl vor distruge. De asemenea, nu lăsați niciodată chihlimbarul în lumina directă și puternică a soarelui sau în orice loc în care ar putea fi expus la schimbările bruște de temperatură. 

Amber Room

CE SE POATE DECORA CU CHIHLIMBAR?


Imaginația oamenilor este bogată și dacă vor, pot realiza lucruri minutate. Am făcut o scurtă cercetare pe internet să aflu la ce se poate folosi chihlimbarul în afara de bijuterii (http://amber-adore.com/). 

Prima minune ce mi-a venit în minte a fost a opta minune a lumii: Camera de Chihlimbar. Aceasta se află în apropiere de Sankt Petersburg, în Palatul Ecaterina din Tsarskoye Selo. O camera întreagă este decorată cu chihlimbar și aur.

De asemenea, puteți găsi vaze pentru flori decorate cu chihlimbar, lămpi, sticle (pentru depozitarea băuturilor alcoolice) și recipiente pentru sare. Dacă sunteți fumător de pipa puteți să achiziționați una din chihlimbar. Iar la birou puteti scrie cu un stilou elegant decorat tot cu chihlimbar. Dacă vă interesează instrumentele muzicale există și instrumente muzicale decorate cu chihlimbar.

Pentru doamne și domnișoare pe lângă bijuterii de chihlimbar puteți cumpăra curele decorate cu chihlimbar și pantofi decorați cu chihlimbar. 

Și pentru că mai există multe alte exemple o să revin asupra subiectului mai încolo.

CALUGARITA (MANTIS RELIGIOSA) IN CHIHLIMBARUL BALTIC

Poza: Michael Ohl, MfN

Un cercetător de la Muzeul de Istorie Naturală (Muzeul für Naturkunde) din Berlin a descoperit o Călugăriță (Mantis Religiosa) într-o bucată de chihlimbar baltic. Insecta (care se hranește cu lăcuste, greieri, fluturi, albine etc.) trăieşte pe ouă şi larve de păianjen şi se aşează pe partea din spate a unui păianjen pentru a face un cocon.

Descoperirea este unică, nu numai pentru că este prima larvă călugăriţă găsită în chihlimbar, dar şi pentru că există dovezi directe pentru existenţa acestei strategii de supravieţuire de acum 44 milioane ani în urmă. Călugăriţă aparține grupului Neuroptera.


EXPEDITIA MOTOWOMEN AMBER 2011 (25 iunie – 8 iulie)

Traseul expeditiei

Motowomen Amber 2011 este o expediție cu motociclete care începe în Gdansk, Polonia și se termină la Aquileia, Italia. Expediția este organizata de Motopomorzanki (Motopomeranians - un grup de aproximativ 40 femei din Pomerania), pentru iubitorii de motociclete din zona Pomerania (regiunea se află de-a lungul coastelor meridionale ale Mării Baltice).

Expediția va avea loc în perioada 25 iunie – 8 iulie. Se va pleca pe drumul vechi al chihlimbarului, din Gdansk până în Aquileia, prin Cehia și Austria. Scopul acestei expediții este atât promovarea regiunii Pomerania, a Poloniei dar mai ales a valorii naționale, chihlimbarul.

În momentul de față, organizatorii expediției caută sponsori pentru proiectul lor și promovează evenimentul.


TOT MAI PUTIN CHIHLIMBAR IN MAREA BALTICA

Cel mai mare bloc de chihlimbar, gasit in ultima perioada, a fost descoperit in anul 2004 pe plaja din Sobieszewo. Bucata de chihlimbar de 0,94 kg a fost gasita de un localnic pe nume Sylwester Malucha. De atunci nu a mai fost gasita asa o bucata mare de chihlimbar.

Bucata de chihlimbar de 2,788 kg gasita in 1979 pe Peninsula Hel.
Poza: Bartlomiej Kentzer.

In prezent, pe plajele din Sobieszewo, se gaseste tot mai putin chihlimbar. Nefiind o resursa regenerabila, chihlimbarul din Marea Baltica este in scadere. Schimbarea climatica si schimbarea de directie a vantului sunt 2 dintre motivele ingreunarii gasirii de chihlimbar. Este cunoscut faptul ca cel mai favorabil vant este cel de nord, uneori de nord–vest iar in ultimii ani vantul de sud-vest a fost cel mai frecvent. Mai mult, furtunile mai lungi de o zi, folosite de localnici sa adune chihlimbar dupa ce marea se linistea, sunt tot mai rare. In ultimul timp furtunile au fost scurte, de o zi.

In present, unul dintre locurile unde se cauta chihlimbar este pe plaja din Sobieszewo. Totusi, cel mai mult chihlimbar a fost gasit in Sobieszewo in perioada 1950-1960.  


MUZEUL ASTRA A RECONSTITUIT O GOSPODARIE-ATELIER IN DUMBRAVA SIBIULUI

http://amber-adore.com/

Gospodăria-atelier de prelucrare a chihlimbarului se află în Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului. Este vorba de o gospodărie reprezentativă pentru prelucrarea chihlimbarului din satul Aluniş, comuna Colţi, judeţul Buzău. Satul Colţi este singurul sat din România specializat în prelucrarea acestei resurse a subsolului, iar expunerea aceastei gospodării-atelier reprezintă o premieră pentru muzeele în aer liber din România.

Casa cu etaj adăposteşte la primul nivel un atelier dotat cu strung cu pedală, un polizor cu curea, unelte de prelucrat chihlimbarul, bucăţi de rocă cu filoane de chihlimbar şi alte obiecte de inventar. Parterul este construit din piatră masivă de râu cu o grosime variind între 15 şi 20 cm.


CHIHLIMBARUL IN ROMANIA

Descoperirile acestei răşini semipreţioase au fost întâmplătoare. Cele mai mari cantităţi, în ţara noastră, s-au obţinut în zona Buzăului, unde în secolele XIX – XX s-a trecut la o exploatare organizată. Primele date despre existenţa chihlimbarului în Munţii Buzăului o avem de la contele rus Demidov, în 1837.

Prima atestare documentară cu privire la folosirea chihlimbarului în zonă datează din perioada lui Mihnea Vodă, când în timpul unei vizite, împreună cu soţia sa, la biserica din Aluniş oferă o danie ce cuprindea şi o uşă încrustată cu mai multe bucăţi de chihlimbar.

http://amber-adore.com/

Exploatarea organizată a chihlimbarului din spaţiul românesc s-a făcut numai în zona Sibiciu şi Colţi dar a fost inchisa in anul 1948. Ministerul Minelor şi Petrolului a extras în perioada interbelică, timp de mai mulţi ani, chihlimbar cu rezultate de la 60 kg până la 130 kg anual. Primele ateliere pentru prelucrarea chihlimbarului datează de la mijlocul secolului al XIX-lea şi sunt deschise de sculptorii şi bijutierii din zonă, chihlimbarul era obţinut prin achiziţionare de la localnici. Cu timpul localnicii devin adevăraţi meşteri ai acestei arte. Fasonarea chihlimbarului se făcea cu ajutorul unui polizor cu plăci de coriodon şi glaspapier.

În cea mai mare parte, chihlimbarul era adunat de către localnici şi exportat în stare brută la Viena şi Istambul. Căutarea chihlimbarului nu a reprezentat niciodată o preocupare permanentă a locuitorilor din zona Văii Boului şi a Văii Sibiciului. Se gasea chihlimbar primăvara, când vegetaţia era la început şi după ploi mai intense ce provocau surpări ale malurilor. Instrumentarul era unul cât se poate de rudimentar (sapă şi crampăn), exploatarea industrială fiind foarte dificilă datorită fragilităţii filonului de chihlimbar. Se duceau după chihlimbar femeile şi copiii şi mai rar bărbaţii. Pietrele erau lustruite cu glaspapier şi o pânză dură (prelucrarea se făcea foarte rar în ateliere specializate).


PIPA DE CHIHLIMBAR A LUI STALIN SI COLIERUL ELENEI CEAUSESCU

În comuna Colți, județul Buzău, Muntenia au fost în trecut oameni care știau să prelucreze chihlimbarul și să facă bijuterii de chihlimbar. Se faceau brățări, coliere, cercei dar și pipe.

În 1952, din chihlimbarul de la Colți, a fost comandată o pipă pentru Stalin. Bucata de ambră aparținea unui localnic de 86 de ani, Gheorghe Cîrstian care a declarat pentru ziarul Adevărul că bucata de chihlimbar avea 250 grame.

Tot din chihlimbar de Colți au fost făcute și coliere, brăţări, inele şi broşe din ambră pentru Elena Ceauşescu. Unul dintre colierele de ambră ale Elenei Ceauşescu a fost recuperat şi se regăseşte în Muzeul de Chihlimbar al comunei. În zona Colţi au fost găsite două bucăţi de chihlimbar de dimensiuni impresionante, de aproximativ 2 şi respectiv 3,5 kilograme, care acum se afla în muzee.